Ce să învătăm într-o lume în continuă schimbare?

Foto: Arash Behshadpoor


Richard Riley zicea că în 2010 cele mai căutate 10 joburi nici nu vor fi existat în 2004.
În momentul de faţă în America 1 din 10 angajaţi lucrează la o companie la care sunt angajaţi de mai puţin de un an.

E natural ca ocupaţiile pe care le avem acum să devină din ce în ce mai nesigure sau din ce în ce mai prost plătite în comparaţie cu noile ocupaţii ce tot apar. Însă ritmul s-a accelerat din ce în ce mai mult. Schimbările se întâmplă din ce în ce mai des.

Aşa că ce ar trebui să învăţăm într-o lume în continuă schimbare?

Cred că futuristul american Alvin Toffler a rezumat totul foarte bine:
"The illiterate of the 21st Century will not be those who cannot read and write, but those who cannot learn, unlearn, and relearn."

Trebuie să învăţăm cum să învăţăm… constant, bine şi repede. Dar şi mai important trebuie să ne dezvăţăm constant. Să acceptăm că lucrurile pe care le-am învăţat mai devreme acum nu mai sunt valabile.

Learning the "error state"

"Look Up Answers Rather Than Struggle to Remember
Of course, learning isn’t a perfect process. Sometimes, we forget the details of things that we have already learned. If you find yourself struggling to recall some tidbit of information, research suggests that you are better offer simply looking up the correct answer. One study found that the longer you spend trying to remember the answer, the more likely you will be to forget the answer again in the future. Why? Because these attempts to recall previously learned information actually results in learning the "error state" instead of the correct response."

Citat dintr-un articol de Kendra Van Wagner

Articolul complet aici.

[Enviroment part I] Poate că “It’s sexy to save the world”.

foto: Trey Ratcliff

”Potrivit companiei National Electricity Market Management, la începutul Orei Pământului în care toată lumea trebuia să închidă toate electrocasnicele s-a constatat o mică reducere în consumul de electricitate – până când toată lumea a atins din nou telecomenzile, pentru a urmări cum se desfăşoară evenimentul.”


There might be a problem.
Farsa cu monoxidul de dihidrogen (wikipedia), creată de trei studenţi prin 1989 şi repetată de atunci de nenumărate ori, chiar şi la noi, ne arată care pot fi consecinţele şi cât de uşor pot fi manipulaţi oamenii în a face lucruri greşite, chiar (sau mai ales) dacă sunt bine intenţionaţi.
Îmi aduc aminte că la un moment dat, parcă într-o emisiune de-a lui Gaiţă, mai mulţi membrii ai parlamentului erau foarte revoltaţi de poluarea apei cu hidrogen şi oxigen. Sau cum într-unul din episoadele emisiunii „Bullshit” a lui Penn and Teller, o gagică reuşeşte să adune foarte multe semnături pentru interzicerea monoxidul de dihidrogen chiar de la „activişti/ecologişti”. (vizionaţi clipul aici)

Are passion and emotion supposed to replace common sense?
O prietenă care a înfiinţat una dintre organizaţiile ecologice printre cele mai active la noi, îmi povestea pe mess de un coleg de-al ei care se văita că ce se face el acum, că e la modă să fii ecologist şi că nu se mai simte special.
Cum zicea Penn în clipul de mai sus: “It’s sexy to save the world”. Mulţi ecologişti sunt foarte pasionali. Foarte îndârjiţi. Şi la fel ca într-o relaţie, pasiunea şi emoţia îi orbeşte.
Iar în relaţia cu mediul nu asta trebuie să stea pe primul loc. Ci logica.

Is common sense supposed to replace information?
În 1981 Bill Gates a zis că 640kB ar trebui să fie deajuns pentru oricine.
Multă vreme oamenii au crezut că pământul e plat.

De câte ori în istorie (recentă sau mai puţin recentă) nu ne-a înşelat logica (common sense-ul)? De câte ori nu ne-a părut ceva logic şi normal a fi într-un anume fel, dar până la urmă s-a dovedit contrariul?
Poate că cei ce sustin cu ardoare că teoria încălzirii globale este adevarată sunt mai credibili pentru că au într-o oarecare măsură adevărul de partea lor: poate că ceva se întamplă cu clima, însa poate că cineva exagerează cauzele, consecinţele şi măsurile ce trebuiesc luate pentru a servi unor interese politice/financiare.
Sau poate că pur şi simplu ne înşelăm în ceea ce priveşte încălzirea globală.

Is information reliable?
Poate că.
Suntem prinşi în mijlocul unui război al dezinformării prin tot felul de canale media. Aşa că urmăm instinctul de turmă şi cedăm presiunii sociale.

Şi de cele mai multe ori postraţionalizăm. Ne hotărâm emoţional pe o direcţie şi apoi căutăm argumentele care să ne-o susţină. Nu luăm indicii, nu le cântărim şi abia apoi tragem o concluzie rămânând totuşi deschişi la noi idei chiar dacă sunt în contradictoriu.
Luăm ce este mai la îndemână. Luăm ce ne face să ne simţim bine cu noi înşine şi apoi încercăm să reducem disonanţa cognitivă căutând doar lucrurile care argumentează hotărârea deja luată.
Hotărâre la care nu suntem dispuşi să renunţăm din cauza nevoii de consecvenţă natural umane.


Bunele intenţii ne pot păcăli. Common sense-ul ne poate păcăli. Informaţia ne poate păcăli.
În timp ce noi ne certăm dacă într-adevăr oamenii cauzează sau nu încălzirea globală, timpul trece şi noi suntem “in the test tube”. Aşa că trebuie să aflăm care e adevărul şi asta (probabil) cât mai repede posibil.
Lucrul ne-a ajutat să aflăm adevărul în ceea ce priveşte afirmaţia lui Bill Gates sau forma pământului este ceea ce probabil că ne lipseşte acum: timpul.

Ce poţi face (la modul absolut) când nu ştii dacă informaţiile pe care le ai sunt corecte?

Există un mod de a întelege lucrurile, de a face o alegere fără să trebuiască să crezi pe vreunul? Şi totuşi să poţi decide cu încredere ce să faci?
O soluţie simplă pe care şi eu, un om neinformat dar cu o conştiinţă şi temător, să o pot accepta?
E oare posibil?


Mai multe în următorul post despre mediu. În curând şi despre “global warming” versus “climate change” aşa că vă invit să vă abonaţi la RSS sau să urmăriţi live când anunţ pe twitter.