“N-am auzit niciodată de ea. A trebuit să o căutăm pe Wikipedia” a spus purtătorul de cuvânt al magazinelor Woolworth din Marea Britanie, când au fost forţaţi să retragă de pe piaţă un pat pentru copii ce purta numele “Lolita”.
Probabil că cineva în lume citea ştirea pe un MacBook Air cu Trackpad Gestures sau cu alte tehnologii ce l-ar face pe Jean-Luc Picard să-şi facă franjuri egării de pe el de ciudă, toate astea în timp ce primeam în feed reader ştiri despre testarea cu (ceva) succes a unui vaccin împotriva cancerului.
Deşi media mondială a IQ-ului este în scădere pare că evoluăm din ce în ce mai mult din punct de vedere tehnologic şi nu doar. Media globală a IQ-ului a scăzut de la 91,64 la 89,20 în 50 de ani. (În 1950 la o populaţie de 2,55x109 media IQ-ului era de 91,64. În 1975 la o populaţie de 4,08 x109 media IQ-ului era de 90,80. În 2000 populaţia ajunsese la 6,07 x109 şi media IQ-ului la 89,20.) În ritmul ăsta ai zice că maine-poimaine o să inventăm roata, dar totuşi iată-ne din ce în ce mai capabili. Doar compară tehnologia de la o maşină din anii 50 cu cea de la o maşină din anii 2000 sau cantitatea de informaţie de atunci cu cea existentă astăzi.
Şi uite aşa ajungem la un alt argument ce pare cu două tăişuri.
Avem din ce în ce mai multă informaţie. Cică se publică 3000 de cărţi noi în fiecare zi şi se estimează că editiile dintr-o săptămână ale New York Times conţin mai multă informaţie decât ar fi avut şansa să întâlnească o persoană din secolul 18 în întreaga sa viaţă. Cum aş putea eu să cred că suntem mai proşti? Ei bine, avem mai multă informaţie sub care să îngropăm ce e important, ce contează. avem mai multă informaţie cu care să ne inecam. Poate că oamenii citesc mai mult, dar degeaba dacă se citesc din ce în ce mai mult Paulo Coelho, Dan Brown, Libertatea şi gsp.ro. Chiar dacă e discutabilă cantitatea de informaţie de calitate versus informaţie de proastă calitate, ceva este clar: fragmentarea informaţiei.
Ceea ce ne provoacă să facem două lucruri: să externalizăm memoria (“transactive memory”) şi să ne specializăm.
Termenul de “transactive memory” reprezintă o teorie bazată pe ideea că indivizii pot fi memorii externe pentru alţi indivizi. De exemplu, tu nu ştii cum să repari un calculator şi nu vrei să-ti încarci memoria cu asta. Însă ştii foarte bine unde poţi găsi această informaţie, ştii cine e memoria ta externă pentru asta. Ştii cine se pricepe la calculatoare, cine e specialistul. Un exemplu despre această teorie şi care o ducea puţin mai departe decât relaţia între indivizi, se referea la numerele de telefon. Noi nu ştim toate numerele de telefon. Nu vrem să le memorăm. Însă ştim că le avem stocate în agenda telefonului. Deşi poate că sună puţin SF, aici deja memoria noastră externă e reprezentată de tehnologie.
Ne e mai comod să ştim că putem apela la cineva pentru o informaţie, fie că e vorba de o persoană specializată, sau de tehnologie: Wikipedia, Google (2,7 miliarde de căutări pe Google în fiecare lună), del.icio.us sau un device GPS - renunţând să ne mai bazăm pe inteligenţă sau simţuri pentru a ne descurca în spaţiu (În 2006 vânzările globale de deviceuri GPS au trecut de 20 de miliarde de dolari.) şi aşa mai departe.
Astfel renunţăm din ce în ce mai mult la tot ceea ce însemna informaţie de context (generală) pentru că tot ce avem nevoie să ştim este de unde o putem procura.
De asemenea, sub presiunea cantităţii mari de informaţie şi renunţând la informaţiile generale devenim specialişti pe nise din ce în ce mai mici. Forţându-ne să ne specializam din ce în ce mai mult creăm astfel informaţie din ce în ce mai fragmentată inscriindu-ne astfel într-un cerc vicios către prostire. (Conform fostului secretar al educaţiei din SUA, cele mai căutate 10 joburi din 2010 nici nu vor fi existat în 2004.)
Specializarea ne scade capacitatea de a face legături sau salturi logice, de a empatiza, de a vedea the big picture, de a amesteca diverse concepte din “lumi” diferite, de a înţelege sau detecta inter-conexiunile reducându-ne la nişte mici piese într-un sistem uriaş.
Şi atunci, dacă suntem din ce în ce mai proşti, cum se explică, până la urmă, faptul că suntem din ce în ce mai “evoluaţi”?
Principala greşeală este că noi confundăm evoluţia cu inteligenţa. Sau cel puţin credem prea mult în relaţia directă dintre acestea când de fapt noi avem clădiri din ce în ce mai înalte dar suntem din ce în ce “mai puţin mobilati la ultimele etaje”.
De-a lungul istoriei nu am adunat mereu sau nu am dezvoltat mereu informaţie nouă ci am adăugat deasupra celei deja existente. Noi stăm de fapt deasupra unei moşteniri din ce în ce mai mari. E ca şi cum ai sta într-un turn de oameni, fiind cel din vârf şi te-ai minuna cât de înalt eşti.
Nu ştim să construim un PC de la zero, dar ştim să dezvoltăm noi şi noi mici minuni cu el.
Noi suntem din ce în ce mai proşti, dar pe o moştenire din ce în ce mai bogată.
Viitorul de care mă tem nu este totuşi cel din filmul Idiocracy pentru că specializarea din ce în ce mai mare, după cum vedem, conduce la două lucruri: prostire şi evoluţie – Da, cele două nu se exclud.
Pentru că avem raza de cunoştinţe sau de capacităţi intelectuale din ce în ce mai redusă ca indivizi dar totuşi devenim din ce în ce mai productivi (evoluaţi) ca specie cred că viitorul societăţii este caracterizat cel mai bine printr-o analogie cu un stup de albine. Fiecare va avea sarcinile lui specifice specializate la extrem, care vor ajuta stupul să se dezvolte din ce în ce mai mult, însă niciunul nu va mai reprezenta nimic la nivel individual.
Prostia e o caracteristică individuală. Evoluţia e o caracteristică a societăţii.
Dacă nu mă credeţi căutaţi pe Wikipedia sau întrebaţi un prieten. :PPe viitor voi reveni asupra câtorva subiecte precum externalizarea memoriei, specializarea, fragmentarea informaţiei sau mai stiu eu ce alte chestii interesante, asa că vă invit să vă abonaţi la RSS.
21 de comentarii:
Interesant articol. In sustinerea lui vine paradoxul :
"Daca, prin definitie, specialistul este cel care stie din ce in ce mai multe despre din ce in ce mai putine, atunci specialistul perfect este cel ce stie tot despre nimic."
La cat mai multe astfel de articole.
de acord. si e vreo problema in faptul ca oamenii sunt din ce in ce mai prosti? stiu sa practice o singura meserie, dar o meserie care le place(e greu sa nu gasesti una care sa-ti placa tocmai fiindca sunt atat de multe(iar in viitor vor fi si mai multe)).
legandu-ma de aia de la woolworth, eu vad 2 variante:
1.poata ca patuturile erau misto si vroiau publicitate
1.2. daca alora nu o sa le creasca vanzarile pe termen lung, problema e tocmai ca cel de la marketing(sau care o fi meseria) nu era specializat indeajuns.
2. in cazul in care nu e ceva legat de publicitate, cel care a dat numele nu era specializat indeajuns. daca isi stia mai bine meseria, dadea un search pe net sa vada daca cuvantul "lolita" e asociat cu ceva sau nu.
p.s. in mod normal n-as fi bagat un comentariu, dar fac si eu un exercitiu sa vad ce iese :)
f bun articolul, dar treaba cu inteligenta in scadere e cam falsa. probabil ai gasit informatia in vreo sursa dubioasa. inteligenta medie este in crestere si rezultatele testelor de iq trebuiesc ajustate din 5 in 5 ani ca sa poti compara iq-ul de azi cu cel de acum 50 de ani.
Radu are dreptate in mare parte.. rezultatele testelor de iq nu sunt concludente in timp.. mai ales cand ne candim ca insasi corelarea si reechivalarea rezultatelor e facuta de un specialst.. dar nu asta e important.
---
despre postul tau:
foarte misto ca exista un astfel de blog.. nu e prima abordare si nici nu e ceva nou.. probabil nici nu urmareai asta.. in sua, dau ex asta datorita claritatii si formei pure a unui sistem de specializare dusa la suprem, au avut loc nenumarate meetinguri pe tema asta, stiu ca am citit ceva despre asta.. trecand peste e clar ca devenim useri in dauna producatorilor, e normal sa externalizam datorita fluzului gigantic de info..ideal ar fi sa putem fi specialisti intr-o anumita nisa si in acelasi timp sa putem filtra perfect amalgamul de informatie din celelalte si sa selectionam pe cea premium... dar, dar contextul defineste necesarul ... incepusem un post despre asta insa l-am lasat deoparte..daca e poate il reinvii caci tocmai ai trezit chestii adormite in m,ine :)) si fara sa ne gandim la prostii
well done my friend
@Vlad: Interesant paradox. :D
@anonim: Nici nu o să răspund la prima întrebare. (deşi mă gândea la o rubrică specială pentru genul ăsta de întrebări)
1-1.2 Sau poate că era atât de specializat încât nu a putut să vadă ceva atât de evident.
2. Sau poate că era un specialist în namig care a ajuns foarte prost. Sau poate că ai dreptate.
@Radu & Ahmed: Nu ştiu foarte multe despre metodologiile folosite sau despre erorile de măsurare ce ar fi putut să aibă loc... ceea ce mă duce la ideea ce stă la baza următorului articol.
Staţi p-aproape ;)
hmm..commenturi lungi, lotta words..whatever happened to 'first!' ??
Daca stau si ma gandesc mai bine, aceasta evolutie prezisa de tine, valabila au ba, n-ar face decat sa confirme evolutia in sine a vietii (noi fiind doar o nisa in regnul animal, si o nisa mult mai mica a vietii).
Daca ar fi sa facem o paralela intre individul om si o celula respectiv intre civilizatia umana si o colectivitate de celule vom vedea acelasi lucru. Si anume:
-daca initial o celula reprezenta un "individ inteligent" reproducandu-se singura, hranindu-se singura si stabilind relatii cu exteriorul ... tot singura, colectivitatile de celule nu aveau practic nici o insemnatate. Complexitatea macro era 0.
-apoi celulele nu au mai "stiut" a face lucruri singure, ci s-au grupat si specializat (vezi tesuturi, organe, organisme), ajungandu-se pe scara evolutiei vietii ca o celula sa nu mai reprezinte ... nimic, in timp ce sistemul este foarte bine pus la punct. (sa luam exemplul mamiferelor, care sunt cea mai evoluata forma biologica ... cunoscuta).
Nu putem trage decat o singura concluzie fireasca (ea regasindu-se foarte bine si in articolul lui Sergiu) : la nivel sociologic complexitatea macro este invers proportionala cu cea micro.
P.S. Sergiu .... stau pe'aproape :P
ce sa faca mai? sa confirme evolutia in sine a vietii?!?!
ca si cum societatea ar avea suflet? :)
iar in organism nici o celula nu primeste rezerve de oxigen pe care sa le foloseasca cand vrea muschii ei si eventual sa le lase mostenire :)
Anonimule te rog să fii clar, nu doar sarcastic.
Mersi.
sergiu, te rog raspunde la prima intrebare.
nu pari a fi prin preajma. astept mesajul tau.
noi, muncind, producem bani pt altii. daca intr-o firma lucreaza numai oameni care stiu sa munceasca numai intr-un singur domeniu, domeniul pe care au fost angajati,dar o fac foarte bine, atunci firma va scoate mai multi bani decat daca ar angaja oameni care nu sunt atat de buni in acel domeniu fiindca, pana in acel moment, nu s-au axat numai pe acesta.
daca vreti, putem spune ca organismul este firma, firma care
e condusa de un om, si nu o fiinta superioara care nu pune sa muncim pt ea fara sa stim. produsele pe care oamenii le produc, sunt consumate tot de oameni. eventual acea fiinta superioara este omul care are cateva calitati printre care si desteptaciunea :).(dar nu e fiinta superioara in sensul
in care te fereai tu :) )
Îmi pare rău. Eu cred că discuţia a deviat şi a devenit neclară, cel puţin pentru mine. Analogia făcută în ultimul comentariu nu mi se pare relevantă faţă de pointul făcut de mine aşa că nu pot răspunde.
Comentariile sunt bine venite, dar rog pe cei care nu sunt de acord cu ce am zis să construiască o argumentaţie clară nu doar pătimaşă.
Îmi cer scuze dacă sunt eu greu de cap sau dacă las impresia că refuz dezbaterea.
PS: Sper să fac în curând un feed special pentru comentarii
doar primul mesaj din cele 2 era pt tine: cel cu raspunsul la prima intrebare. restul era un raspuns detaliat al comentariului dat de vlad, pe care l-ai cerut.
un pic mai ontopic:
consider ca o consecinta a pointului facut de sergiu este ca exista si vor exista o gramada de artisti care vor trai numai de de urma creatilor lor. ceea ce e aiurea.
(ma referi doar la artistii care au idei, dar nu sunt inventatori, si nu la cei care au talent)
Anonimule ... eu nu am priceput care ti-este nelamurirea.
P.S. Existenta sufletului nu implica automat existenta vietii si ... ash putea incerca o fortare a notei afirmand ca existenta vietii nu implica existenta sufletului. Deci argumentul tau e un non-argument. Dar asta e o cu totul alta discutie care nu are legatura cu articolul de fatza.
huh ce de discutii..mie mi se pare totul foarte clar: omul alege din ce in ce mai mult sa fie prost, dezinformat, indolent si altele din aceasta familie. Pentru ce? Pentru un confort personal sau dintr-o obisnuinta mostenita si asta se rasfrange la nivel global. Sunt de acord cu observatiile lui Sergiu, dar partea trista e ca mereu exista observatii, mereu se vorbeste despre cautarea de solutii pragmatice si mereu se cauta valori. Dar cine face ceva in privinta asta? Raspunsul: nu eu. Poate exista vreun program pe calculator...nu?
sergiu, "pointul" e neologism?
ps: se poate include in discutia deschisa de tine asta; anume folosirea(de cuvinte fortat in cazul de fata) bazata pe trend, deci specializarea intr-o directie(chiar dc de moment sa zicem), astfel msg intreg(intelesul/intelegerea lui) devenind neclar, sau mai neclar
.. si chiar pierderea in definitiv(prin uitare) a capabilitatii transmiterii unui mesaj in forma clara(pt toti pe baza unor conventii general acceptate si care nu pot functiona decat respectand anumite reguli.. de-asta te intrebam dc e neologism) :)
judecand dupa cele 2 posturi, aveai planuri mari cu blogul asta.
ce s-a intamplat?
inca mai am
Recomand filmul Zeitgeist: Addendum
In film se vorbeste despre evolutia ce duce la satisfacerea nevoilor de baza ale societatii. Intr-o lume ce are resurse din ambundanta, fiecare om nu va mai depinde de bani si munca pentru a trai bine.
Evolutia tehnologica si disparitia sistemelor sociale (gen sistemul politic, sistemul moentar...) pot duce la o lume in care singura ocupatie a omului sa fie divertisemntul :)
Acum legat de "nishare" a meseriilor, un antreprenor trebuie sa stie mai mult decat un singur domeniu, si totusi sa fie specializat pe ceva. Cred ca pana la urma tine de fiecare sa inteleaga evolutia ca o oportunitate de dezvoltare personala permanenta.
Sunt de acord cu "Omul cat traieste invata" , iar cel ce renunta la invatare... renunta sa fie in rand cu lumea.
Mult succes !
Trimiteți un comentariu